Buna! Ma numesc Karina,am 16 ani si o saptamana si sunt din Resita.Am aflat de acest concurs care iti ofera posibilitatea de a vorbi deschis despre sportul care te caracterizeaza sau sportul pe care il practici,asa ca m-am hotarat sa incerc si eu sa fac acest lucru.Atunci incep…In clasa a 5a, am fost prima oara intr-o sala de sport.Acolo se aflau foarte multe mingi.Eu am pus mana pe mingea de basket pentru ca mi se parea interesanta si tot odata erau cativa copii in sala care dadeau la cos.Doamna profesoara m-a ajutat sa invat sa joc basket foarte bine si un an mai tarziu am facut parte din echipa scolii.Era un meci foarte dificil si cel mai dificil pentru mine a fost ca era primul meu meci de basket.Am facut tot ce a tinut de mine pentru ca echipa sa castige,Asa s-a si intamplat.M-am motivat foarte repede si mi-am facut singura curaj.In meciul acela am fost cea mai buna marcatoare iar dupa meci doamna profesoara m-a felicitat si mi-a spus ca am fost cea mai buna de pe teren.Lucrul acesta mi-a dat putere si incredere in mine mai departe.Nu era zi sa lipsesc de la antrenament si mereu ma duceam de placere,si nu din obligatie fata de cineva.In fiecare weekend ieseam afara cu fetele de la echipa sa jucam basket.Acest lucru a fost ceva in plus pentru mine.Jucam zilnic basket cate 3-4 ore.Pentru mine era o placere.Daca eram suparata sau aveam ceva,preferam sa joc basket si sa ma destind prin acest sport,sa incerc sa trec peste momentele grele.
In clasa a 6a,m-am apucat de handball.In perioada aceea in Resita s-a renovat sala polivalenta si aveam o echipa de handball foarte puternica in oras.Aceasta se numeste UCM RESITA.Atunci am inceput sa merg la meciurile lor.Mi-a placut foarte mult si am inceput sa iubesc mai mult decat orice pe lumea asta,echipa mea de suflet UCM RESITA.Intamplarea a fost ca idolul meu juca in echipa Ucmr-ului.Acesta era si este interul stang Bojan Butulija.Un handbalist talentat,care isi dadea viata pe teren si care facea tot ce tinea de el pentru ca echipa sa castige.Era mereu foarte determinat iar asta mi-a placut enorm la el. Bojan a castigat stima tutuor resitenilor si galeriei Ucmr-ului prin golurile pe care le dadea,prin personalitatea lui,prin tot.
Cand Ucm a castigat pentru a doua oara Challenge Cup cu ALPLA HARD in sala polivalenta din Resita,Bojan ne-a dat o lectie de viata tuturor.Cu umarul in piuneze si cu dureri foarte mari,Bojan nu l-a ascultat pe antrenorul echipiei Domnul Aihan Omer si a preferat sa joace in cupa,desi acest lucru i-a fost interzis de catre doctori.A inscris cele mai multe goluri in acea finala,iar meritul pentru castigarea a doua oara consecutiv Challenge Cup,a fost datorita lui.Trebuie sa recunosc ca in acea finala am plans,fiind prezenta in sala in acea seara magica.
Bojan Butulija va ramane pentru mine un idol toata viata si un exmeplu dupa care voi avea ce invata.
Cand am inceput handbalul am incercat sa-l copiez pe Bojan in tot ceea ce faceam pe teren.Jucam mereu cu o determinare foarte mare in fiecare meci.Ii multumesc din suflet lui Bojan pentru ce face si pentru ce a facut la Ucmr.Va fi mereu un exemplu pentru mine.
Un an mai tarziu m am abonat la meciurile Ucmr-ului si nu am lipsit de atunci la nici un meci.
Viata mea de 4 ani se bazeaza pe sport,DOAR pe sport,si anume pe handball.Imi doresc o cariera sportiva stralucita la fel ca a lui Bojan.
Bineinteles ma uit si la meciurile Oltchimului si sunt cu sufletul alaturi de fete.Cea de care m-am atasat foarte mult este Cristina Neagu si imi doresc ca o data in viata sa joc alaturi de ea in echipa.Este o fata extraordinara la fel ca si Bojan.Le doresc numai bine amandurora si sper sa ajung si eu ca ei odata si odata.
